aproape seară

Dar noi eram în gară și tăceam. Tăceam și ne priveam aproape violent și cerul era violet și fiecare celulă din corpul meu voia să îl sărut. Atunci, acolo, pe peron, în mulțimea aia gălăgioasă. Și nu l-am sărutat. Mi-am așezat capul pe pieptul lui și i-am spus că îl iubesc, silențios, fără să o pronunț. Apoi a venit trenul, și când mi-am ridicat capul de pe pieptul lui s-a simțit de parcă tocmai m-am ridicat de sub tren, strivită. Și voiam atât de mult să-l sărut înainte să plec, dar în același timp nu voiam să fiu strivită mai rău. Așa că am plecat aproape violent și cerul era violet și fiecare celulă din corpul meu regreta că nu l-am sărutat.