De zi cu zi

 Să mănânc? În timp ce în stomacul meu stoluri de fluturi înfometați abia așteaptă să mai prindă câte ceva? Da. Pentru că iubesc insectele.
 KFC. Mai nou am început să dăm târcoale pe acolo. El îmi deschide ușa ca un adevărat gentleman, iar în momentul ăla parcă simt deja gustul picant de orice, pe care-l sting mereu cu apă mai rece decât cuvintele pe care i le adresez lui atunci când sunt la menstruație. Mă ia de mână și mergem să comandăm. Cea care servește se comportă de parcă a consumat LSD. Îl privește lung și pare profund încântată. Hm, și eu sunt. Începe să zâmbească cu gura până la urechi. Cred că chipul lui conținea alcool în ziua aia, pentru că tipa devenise evident amețită. Se bălăngăna dintr-o parte în alta, neputând să-și găsească cuvintele. Eram singura care a remarcat toate astea, el fiind nehotărât în legătură cu ceea ce urma să mănânce. I-am cuprins brațul, vrând să subliniez clasicul "he's mine, bitch". După ce am comandat, ne-am așezat la o masă mai retrasă. Mereu se comportă de parcă are orgasm atunci când mănâncă. Ador asta. Când am ieșit din KFC, am aruncat o ultimă privire către ea. Încă îl sorbea din priviri, de parcă ar fi fost Pepsi. Iubirea trece prin stomac, iar pumnul meu prin capul puștoaicelor care nu știu să numere. Doi. Atât.