Și-apoi fă-le să zâmbească de măcar un infinit de ori.
Azvârle-mi inima de pereții minții tale,
Să simtă durere, să simtă fericire.
Mută-mi gândurile în locuri euforice
Și blochează-le acolo.
Pune-mi optimismul proaspăt spălat pe calorifer,
Să se usuce, să-l pot purta.
Transformă-mi mâinile în doi roboți gata să-ți fure îmbrățisări oricând
Și uită să eziți folosirea telecomenzii care-i controlează.
Închide-mi frica-n beci,
Pentru că acolo n-am să intru niciodată.
Înlocuiește oxigenul cu mirosul pielii tale,
Să te respir, să mă sufoc în lipsa ta.
Lovește-mi ochii cu privirea ta
Și-apoi rănește-mi buzele până la sânge, iar.
Și iar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu