am vrut să fiu nuanța ta

roșu, roșu aprins...
așa visai să fie părul meu.
el era castaniu, mai știi?
purtam în cap culoarea toamnei...

mi-ai instalat un gând rebel în minte:
să-mi colorez podoaba capilară.
să port în cap, pentru un timp,
culoarea zmeurei de vară.

am vrut să fiu nuanța ta...
am fost, n-am fost,
încă nu știu.
roșu haotic nu era,
nu a fost nici portocaliu.
era pustiu.

un jovial pustiu.

18, infinit

am 18 ani,
și-un caracter sălbatic, ca de leoaică,
al naibii de dementă,
dar mai firavă ca o ață.

am 18 ani,
și 118 gânduri pe minut,
toate începând și terminându-se cu el.
mereu.

am 18 ani,
și-ador să simt cum vântul face dragoste cu părul meu,
de fiecare dată
când se întâlnesc pe stradă.

am 18 ani,
și vreau să iubesc marea,
după răsărit, în fiecare dimineață,
timp de o zi, un an, o viață.

am 18 ani.
idei puțin trăznite,
la propriu, că-i furtună,
și bântui toate cărțile
care îmi pică-n mână.

am 18 ani,
și când mă caută al 19-lea
m-ascund în debara.