Aproape dimineața

 M-am lovit de cuvinte spuse aproape dimineața și m-am trezit accidentată. Făcusem accident. Nu mi-am dat seama. Nu îți dai seama când faci accident, se întâmplă pur și simplu. Nu e pentru că vrei tu, nimeni nu e suficient de nebun încat să vrea asta. 
 Sunt daltonistă. Am trecut pe roșu și-am fost lovită din plin. M-au lovit întrebari fără sens din toate părțile. Nu și-au primit răspunsurile. Nu aveam răspunsuri, n-am găsit niciunde. Non Stop-urile erau închise.

 Accidentele dor și îți lasă cicatrici. Sunt ca naiba. Și ce e cel mai enervant este că ne accidentăm de fiecare dată când ne lovim de persoana nepotrivită. Acea persoană care inițial credem că e perfectă. E amuzant, pentru că nu există perfecțiune și noi știm asta. 
 Nu știu cât durează să te recuperezi după un accident. N-am știut niciodată. Asta pentru că mereu când începeam să îmi revin treceam iar pe roșu, și.. boom. Mă loveau alte cuvinte spuse aproape dimineața.