M-am lovit de cuvinte spuse aproape dimineața și m-am trezit accidentată. Făcusem accident. Nu mi-am dat seama. Nu îți dai seama când faci accident, se întâmplă pur și simplu. Nu e pentru că vrei tu, nimeni nu e suficient de nebun încat să vrea asta.
Sunt daltonistă. Am trecut pe roșu și-am fost lovită din plin. M-au lovit întrebari fără sens din toate părțile. Nu și-au primit răspunsurile. Nu aveam răspunsuri, n-am găsit niciunde. Non Stop-urile erau închise.
Sunt daltonistă. Am trecut pe roșu și-am fost lovită din plin. M-au lovit întrebari fără sens din toate părțile. Nu și-au primit răspunsurile. Nu aveam răspunsuri, n-am găsit niciunde. Non Stop-urile erau închise.
Accidentele dor și îți lasă cicatrici. Sunt ca naiba. Și ce e cel mai enervant este că ne accidentăm de fiecare dată când ne lovim de persoana nepotrivită. Acea persoană care inițial credem că e perfectă. E amuzant, pentru că nu există perfecțiune și noi știm asta.
Nu știu cât durează să te recuperezi după un accident. N-am știut niciodată. Asta pentru că mereu când începeam să îmi revin treceam iar pe roșu, și.. boom. Mă loveau alte cuvinte spuse aproape dimineața.
Nu știu cât durează să te recuperezi după un accident. N-am știut niciodată. Asta pentru că mereu când începeam să îmi revin treceam iar pe roșu, și.. boom. Mă loveau alte cuvinte spuse aproape dimineața.
