Se întorc iubirile

 Se întorc iubirile deja trecute. Se întorc cu trenul. Fie se întorc din vacanță, fie vor doar să fugă de o anumită rutină. Se întorc încet, cu pași mărunți. Nu vor să facă gălăgie. Gălăgia sperie amintirile.

Se întorc de nu știu unde, cu nu știu ce gânduri. Nu vreau să știu de unde, nu vreau să știu ce gânduri. 

Se întorc fără să stie dacă vor fi primite înapoi sau dacă vor fi trimise la naiba. Se întorc timide sub acest semn de întrebare. Se întorc cu arme noi, sau poate pur și simplu cu mâinile în buzunare. Poate le e sete. Sete de gustul amintirilor de demult. 
Se întorc la fel cum au plecat. Același mers. Tricoul ce l-au mai schimbat... 
Se întorc sigure pe ele, ca și cum ar fi plecate de doar cinci minute. Sau zece. Se întorc pline de cuvinte bine pregătite înca de dinainte să ajungă. Pline de cuvinte nespuse, ascunse undeva sub o șuviță rebelă de păr, în doi ochi. Doi ochi căprui în care m-am pierdut cândva.
Poate se întorc la fel ca cel mai prost vin. Vin degeaba.