Tu câte ore trăiești pe zi?
Am visat întrebarea asta. La propriu. M-a trezit din somn cu atâta obrăznicie încât era imposibil să nu mă răzbun.
Cât despre mine, pot spune că trăiesc de fiecare dată când îl privesc. Are el un fel aparte de a emana fericire. Chiar și atunci când joacă ping pong cu răbdarea mea. Și ce este iubirea, dacă nu acel moment când celălalt pierde intenționat doar pentru a te lăsa pe tine să câștigi?
Era sâmbătă și soare. Nu aveam cafea, dar voiam. Apoi a intrat pe ușă și n-am mai vrut. El era suficient. Dimineața aia a fost mai senină decât e cerul în august. The Neighbourhood, cămașa lui în carouri, câteva cărți împrăștiate pe masă, și eu alergând prin cameră. De altfel, aveam la dispoziție trei ore pentru a ajunge la gală. Am îmbrăcat o rochie neagră, până la genunchi, cu mâneci lungi. A zâmbit subtil, dar atât de evident...
- Te prinde bine negrul.
Probabil de asta, după gală, am îmbrăcat un tricou negru și am fugit la el. Nu-mi permiteam să accept un altfel de final pentru ziua aia. Blackbear, tricoul meu negru, și el gătind pentru prima dată. Iar deși nimeni nu mi-a mai gătit vreodată, îmi era dor să o facă cineva. Și ce e mai perfect decât un "el" care îți ghicește dorurile neîmplinite încă?
Ziua aia am trăit-o toată. 24.
