Aș face cu tine ce face furtuna cu copacii. Te-aș aszârli de pereții inimile mele necontenit, până ai rămâne fără pic de vlagă, să-ți pot asculta respirația sacadată ca pe o sonată. Gândurile ți le-aș fulgera în fiecare noapte, ca dimineața să-ți repar cearcănele asemenea unei farmazoane. Un spațiu de război pe timp de furtună aș face din mintea ta, dar nu practic sadicismul la un nivel atât de înalt. Corpul am să ți-l electrocutez cu multă inocență, să subliniez faptul că există și furtuni diferite de cele perfide. Doar buzele ți le-aș lăsa în viață, să îmi poți șopti, încă o dată, că sunt furtuna perfectă.
