Stăteam gândindu-mă la nimic, când m-am trezit invadată de tot felul de gânduri. Gândurile sunt enervante. Te sâcăie și nu te lasă să fii fericit. Probabil sunt plătite pentru asta. Ori asta, ori sunt demente si gustul nefericirii altuia le este hrana zilnică. Îți dai seama, să mănânci nefericire zilnic si să fii fericit tocmai din cauza asta. Spitalul 9? Ai clienți noi.
 Le-am luat și le-am trimis în locuri ceva mai fericite. Chiar am făcut asta. Am luat fiecare gând în parte și l-am trimis la naiba. Naiba e un loc fericit. Îmi place cum sună... Dacă aș putea inventa orice, aș inventa un oraș mic, undeva aproape de un ocean și l-as numi "Naiba". Aș merge la Naiba în fiecare vară și aș lăsa soarele de acolo să-mi facă pielea ca numele orășelului. Aș da o fugă acolo de fiecare dată când cineva mi-ar zice "du-te la naiba". Cât de genială ar fi chestia asta?

Se întorc iubirile

 Se întorc iubirile deja trecute. Se întorc cu trenul. Fie se întorc din vacanță, fie vor doar să fugă de o anumită rutină. Se întorc încet, cu pași mărunți. Nu vor să facă gălăgie. Gălăgia sperie amintirile.

Se întorc de nu știu unde, cu nu știu ce gânduri. Nu vreau să știu de unde, nu vreau să știu ce gânduri. 

Se întorc fără să stie dacă vor fi primite înapoi sau dacă vor fi trimise la naiba. Se întorc timide sub acest semn de întrebare. Se întorc cu arme noi, sau poate pur și simplu cu mâinile în buzunare. Poate le e sete. Sete de gustul amintirilor de demult. 
Se întorc la fel cum au plecat. Același mers. Tricoul ce l-au mai schimbat... 
Se întorc sigure pe ele, ca și cum ar fi plecate de doar cinci minute. Sau zece. Se întorc pline de cuvinte bine pregătite înca de dinainte să ajungă. Pline de cuvinte nespuse, ascunse undeva sub o șuviță rebelă de păr, în doi ochi. Doi ochi căprui în care m-am pierdut cândva.
Poate se întorc la fel ca cel mai prost vin. Vin degeaba.